Boboteaza...calda!

Afara e o primavara zburlita, mai timpurile. S-au schimbat vremurile. Si vremea. Gerul Bobotezei a ajuns o legenda. Ia sa vezi buluc la locasele sfinte, unde toate "bisericoasele" ipocrite, se bat cu PET-urile in cap, ca sa prinda un loc mai in fata, la butoiul cu apa sfintita... Geme evlavia in panaramele astea...Doamne fereste! Doamne ajuta! Doamne iarta-i!

PS - Noroc cu faptul ca Dumnezeu ne iubeste oricum, pe toti la fel. Noi nu prea ne suportam intre noi, dar EL nu face diferente... Uite o poezie frumoasa: "E Boboteaza si e ger"

E Bobotează şi tare e ger,
Afară pietrele crapă şi ele;
E sticlă lacul morii, iar pe cer,
Azi-noapte, nici lună, nici stele.



E chiciură pe creanga de copac,
Pe cer doar ciorile mai zboară,
Mă tare strânge un bocanc
Şi-ncepe stângul să mă doară.



Un guler îmi ridic la vechea haină,
Căciula brumărie pe urechi o trag,
Să-mi ţină gândul meu o taină
Şi-a îngheţat Grivei pe prag.



Alunec pe cărarea către poartă
Şi promoroacă este la sprâncene;
Mi-a îngheţat mănuşa pe o toartă
La coşul cu care duc în casă lemne.



Pe uliţă, copiii merg la derdeluş,
Ce larmă şi ce chiote la gura lor!
Şi prin zăpada moale fac alunecuş,
C-o babă era să-şi rupă un picior.



Prin ceaţa alburie mi-apari ca o fantasmă,
Albul imaculat, imens, îmi pare ireal,
Azi trebuie să luăm cu toţii agheasmă
De la biserica din lemn de peste deal.



E gerul Bobotezei cum nu a mai fost,
Dar pulsează viaţă peste noi şi timp,
La cald, în casă, mă retrag, la adăpost,
Ca să uit de tine şi de anotimp.



Gheorghe S. Voicu, 5 ianuarie 2009